Spune-mi
Că incursiunile nocturne
Printre vise pe care le croiesc
Cu îndemânarea unui meşteşugar
Sunt, de fapt, o simplă modalitate
De a inspira abur de suflet hoinar…
Spune-mi
Că deschiderea unei astfel de uşi
Care nu scârţâie niciodată
Îmi oferă posibilitatea
De a păşi desculţa pe covorul iluzoriu
Al unor convingeri personale
În care se trage, deseori,
Cu artileria grea…
Spune-mi
Că dacă îmi spăl în fiecare dimineaţă obrajii
Cu apă vie
Scoasă dintr-o fântână cu ciutură,
Aşezată la margine de poveste,
N-am să mai simt cum seacă dorul
În dicţionare aride
Şi nu voi şti niciodată
Că revenirea din vis
Se concretizează în şoc cotidian.
Spune-mi…
Dacă, totuşi, nu o faci,
Din considerentul că tăcerea ta
Îmi poate oferi un oarecare răspuns,
Află că mă agăţ cu mâinile de propriile iluzii
Ca de un ultim pai oferit înecatului.
Realitatea iluziei
Are gust de apă vie
Scoasă din ultima fântână cu ciutură…

pentru "Omu' cu CD urile"